Care trebuie să fie motivul (sau motivele) pentru care au mărturisit foarte bine oamenii care au trăit în sărăcie în timpul regimului Franco și un sistem de Securitate Socială Publică [cati frati, rude și cunoștințe moarte care ar fi supraviețuit cu un sistem de sănătate suficient de dezvoltat, de ani de zile 1950] în prezent ei disprețuiesc deschis tratamentul și îngrijirea, de o sută de mii de ori mai bine decât înainte, pe care le primesc în spitale și centre de sănătate atunci când sunt tratați sau internați?

curios, în cea mai mare parte, sau nu știu că sistemul public de securitate socială este alimentat de impozitele lucrătorilor, sau sînt bieţi aroganţi aroganţi, dintre cei care profită de puținele oportunități pe care le au pentru a se simți presupus „importanți”; la fel ca stăpânii ai căror pantofi le-au lins cu fidelitate toată viața, pentru a elimina monstrul Sindromului Împărat (de data aceasta frustrat) care durea înăuntru. Anume… cu funcționarul de la supermarket, cu doctorul…

Buricul tău liberal și „unic” nu trebuie să conceapă banii comun pentru ca de ea să beneficieze acei oameni care au ghinionul de a se îmbolnăvi sau de a nu lucra. [Indemnizația de șomaj face parte și din fondul de securitate socială].

Resursele sunt ceea ce sunt și contribuim prin impozite la munca noastră. Ar putea fi mai multe? I tant! Devine și trista tradiție structurală a clientelismului politic și a extraperlismului, in tara noastra.

Clasele populare nu trăiesc tocmai în zilele de glorie, incapabil în încercarea de a inversa ofensiva necruțătoare a tuturor partidelor politice care acceptă să ungă angrenajele parlamentarismului liberal burghez pentru a privatiza serviciile de sănătate., servicii de educație și coeziune socială și să-i îndepărteze de ceea ce ei consideră „mâinile moarte ale binelui comun universal (lucrul public)» spre gâturile vorace ale antreprenorilor privați.

Nici acești megalomani din buric nu sunt cunoscuți în adunările de organizare a revendicărilor pentru drepturile la universalitatea și calitatea serviciilor de bază.: sănătate, educaţie, Servicii ale Sectorului [de coeziune] Social, pensionare înainte 60 ani si cu demnitate). Adunări care strigă cu disperare în cele patru vânturi nevoia de colaborare a tuturor (dar nimeni nu are niciodată timp „în funcție de ce, clar. Chestiune de priorități».

Nici în demonstrațiile de stradă.

in orice caz, la bar, în sala de aşteptare a ambulatoriului, la supermarket… da.

Boli ale memoriei, din ce în ce mai colectiv, al secolului XXI.

Oameni care nu au făcut nimic rău în viața lor, dar că nici ei nu au contribuit [nici nu contribuie cu nimic la societate].

O mare alianță între narcisism, Hedonism, adanism, Cumnată, Consumerismul nemulțumit și sindromul împăratului.

Din păcate, poate părea că nu este nimic de făcut.

Sau da?

Întotdeauna va exista rezistență, în ciuda tuturor, împingând și mergând spre Utopie.